Rinita alergică reprezintă o problema globală de sănătate publică a cărei incidenţă a crescut rapid în ultimile decenii, în special în rândul populaţiei pediatrice. Rinita alergică este de obicei declanșată de alergenii din mediu, cum ar fi polenul, părul animalelor de companie, praful sau mucegaiul sau ambrozia. Buruiana ambrozia produce mari cantități de polen începând de la mijlocul lunii iulie, în funcție de condițiile pedoclimatice și se încheie spre finalul lunii septembrie. În verile călduroase, polenul este răspândit de vânt la distanțe foarte mari, cu precădere în verile secetoase. Conform statisticii Ministerului Sănătăţii ,din populația activă a României (9.000.000 persoane), un număr de 482.000 persoane sunt alergice la polenul de ambrozia.

Factorii genetici precum și expunerea la mediu cu alergeni contribuie la dezvoltarea alergiilor. În literatura de specialitate au fost publicate multiple studii care au arătat că acei copii care îşi petrec copilăria într-o fermă sau acei copii care au mai multi fraţi au un risc mai mic de a dezvolta rinita alergică.

Cele mai frecvente simptome cuprind:

• Episoade recurente de strănut în salve (unul după altul),
• Rinoree antero-posterioară,
• Congestie nazală ( nas înfundat);
• Senzaţie de mâncărime la nivelul nasului sau gâtului

Deseori acestor simptome le sunt asociate şi conjunctivita alergică, astmul bronşic sau dermatita atopică. Simptomele alergiilor se aseamănă cu cele ale unei viroze totuși, ele deseori durează mai mult de două săptămâni și de obicei nu includ febră.

O evolutie îndelungată a rinitei alergice (netratată) poate conduce la apariţia de complicaţii, cum ar fi rinosinuzita sau otita medie seroasă.

Diagnosticul rinitei alergice se bazează, de obicei, pe o anamneza detaliată, pe examenul clinic ORL precum şi efectuarea de teste paraclinice cum sunt detectarea de anticorpi IgE specifici alergenilor şi/sau testele cutanate.

Dr. Sandu Oana Alexandra
Medic specialist ORL
Doctor in stiinte medicale